joi, 16 aprilie 2009

Mai mult decât o maşină, o amintire!

În trecut, Dacia însemna pentru mine ţara strămoşilor noştri, ţinutul pe al cărui teritoriu păstorii şi apicultorii duceau un trai liniştit, locul care a atras cuceritorii romani prin bogăţia sa.
Cu timpul am descoperit un alt fel de Dacie, o copie marită a maşinuţei cu roţi de culoare verde la volanul căreia conduceam în copilărie. Am văzut trecând prin faţa curţii din oraşul meu natal maşini de culoare albă, identice cu ceea ce avuseseră bunicii.
Uneori le număram, iar când părinţii mei au achiziţionat un automobil (tot alb), mă aşezam în dreptul ţevii de eşapament pentru a inspira curiosul miros. Cu el mergeam la pădure, la bunici, la loturile de pământ din afara oraşului şi tot acolo mă jucam. Prin parbriz observam ploi de stele noaptea, iar ziua dădeam viaţă norilor de vată. Eram un copil, iar acum realizez că Dacia nu e o simplă maşină, ci e maşina copilăriei mele.

Semnat, Mihaela (client service)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu