Acum vreo cateva zile si-a sarbatorit ziua un coleg din liceu, unul din foarte putinii cu care mai tin legatura. La ziua lui m-am intalnit cu inca vreo cativa colegi, printre care unul, cu doi ani mai mare, pentru care eu si inca vreo 10 fete din clasa avusesem o slabiciune timp de vreo doi ani si care acum este student la medicina.
Ok…suntem in acest club, unde muzica e atat de tare incat o conversatie se poate purta intre cel mult doua persone (desi eu sugerez o conversatie cu propriul eu), unul urland in urechea celuilalt. In acest context, fostul coleg despre care va povesteam se aseaza langa mine si, dupa ce ne aducem aminte putin de vremurile trecute, il intreb ce mai face asa, in viata de zi cu zi. “Pai, operez, ce sa fac…” imi raspunde ridicand din umeri, de parca ar spune “lucrez la vulcanizare”. Incep sa chicotesc imbecil: “ vaai, operezi , asa ca in Grey`s anatomy?” El, amabil: “Nu chiar. Astea sunt filme. Eu sunt mana a doua …mai tin un intestin..de-astea..” Eu din nou, in limbaj de blonda: “Aha…deci tie ti se spune ceva de genul Karev, do you want to close this?” El, incapatanandu-se sa continue acest small talk, care evident nu se indrepta spre vazduhuri prea limpezi si pasuni prea verzi: “Ti-am zis…filme.. Dar tu la ce facultate esti?” “SNSPA..planuiesc sa fac o cariera in publicitate..” El: “Mda, observ ca e foarte la moda facultatea asta. Desi, eu nu prea vad ce perspective ai dupa ce o termini.”
Ei bine, daca m-ar fi dus un pic capul in momentul ala, m-as fi aplecat putin spre el, i-as fi pus o mana pe antebrat pentru a stabili o pozitie dominanta prin body language, l-as fi privit adanc cu ochii mei verzi, potentati de fabuloasa mea rochie mini, albastru-electric si i-as fi spus: “dragul meu, nu stiu cat de familiara iti este terminologia din marketing si comunicare , insa ceea ce voi face eu se poate numi brand guardianship (citisem un articol pe tema asta in "Business magazin" in ziua aceea) - cu alte cuvinte, voi avea grija ca un celebru si spectaculos brand global sa devina relevant local, intr-una din cele mai importante agentii din Romania, unde voi administra niste bugete cu care, cred ca daca negociez putin, as putea cumpara spitalul vostru si il voi avea la dispozitie pe asistentul meu superb a carui unica grija va fi ca expresso-ul meu din fiecare dimineata sa aiba temperatura optima. Adica, generally i rule the world, in caz ca nu ti-e clar pana acum, dear."
( 1 - nu avea cum sa verifice absolut nimic din toate astea; 2 - sansele erau ca, daca spuneam totul pe tonul potrivit, sa nu inteleaga nimic concret, dar sa fie impresionat de efectul general si 3 - all is fair in love & war si o sa fac niste fapte bune ca sa compensez minciunile)
Revenind… Ce i-am raspuns de fapt a fost: “Probabil ca voi fi mediaplanner. Iti spune ceva termenul asta?” Vazandu-l ca ma privea nedumerit, ma pregateam sa explic pe scurt ce spusesem, dar, inainte sa apuc sa deschid gura, imi zice: “Aaa… O sa stabilesti in ce locuri sa pui reclamele, nu?” “Cam asa”, ii raspund eu cu elanul taiat si lasandu-ma pagubasa.
In concluzie, desi domeniul relatiilor publice si al publicitatii este foarte bine conturat si institutionalizat in SUA de aproape o suta de ani, in Romania nici macar persoanele care au ratat perioada comunista (celelalte, cum ar fi bunica mea, care considera ca specialist in comunicare este sinonim pentru inginer telecomunicatii sau matusa care se gandeste ca as putea deveni receptionera, au o scuza) nu au inca o vaga idee despre ce presupune advertisingul.
Semnat, Mădă (media planner)
Ok…suntem in acest club, unde muzica e atat de tare incat o conversatie se poate purta intre cel mult doua persone (desi eu sugerez o conversatie cu propriul eu), unul urland in urechea celuilalt. In acest context, fostul coleg despre care va povesteam se aseaza langa mine si, dupa ce ne aducem aminte putin de vremurile trecute, il intreb ce mai face asa, in viata de zi cu zi. “Pai, operez, ce sa fac…” imi raspunde ridicand din umeri, de parca ar spune “lucrez la vulcanizare”. Incep sa chicotesc imbecil: “ vaai, operezi , asa ca in Grey`s anatomy?” El, amabil: “Nu chiar. Astea sunt filme. Eu sunt mana a doua …mai tin un intestin..de-astea..” Eu din nou, in limbaj de blonda: “Aha…deci tie ti se spune ceva de genul Karev, do you want to close this?” El, incapatanandu-se sa continue acest small talk, care evident nu se indrepta spre vazduhuri prea limpezi si pasuni prea verzi: “Ti-am zis…filme.. Dar tu la ce facultate esti?” “SNSPA..planuiesc sa fac o cariera in publicitate..” El: “Mda, observ ca e foarte la moda facultatea asta. Desi, eu nu prea vad ce perspective ai dupa ce o termini.”
Ei bine, daca m-ar fi dus un pic capul in momentul ala, m-as fi aplecat putin spre el, i-as fi pus o mana pe antebrat pentru a stabili o pozitie dominanta prin body language, l-as fi privit adanc cu ochii mei verzi, potentati de fabuloasa mea rochie mini, albastru-electric si i-as fi spus: “dragul meu, nu stiu cat de familiara iti este terminologia din marketing si comunicare , insa ceea ce voi face eu se poate numi brand guardianship (citisem un articol pe tema asta in "Business magazin" in ziua aceea) - cu alte cuvinte, voi avea grija ca un celebru si spectaculos brand global sa devina relevant local, intr-una din cele mai importante agentii din Romania, unde voi administra niste bugete cu care, cred ca daca negociez putin, as putea cumpara spitalul vostru si il voi avea la dispozitie pe asistentul meu superb a carui unica grija va fi ca expresso-ul meu din fiecare dimineata sa aiba temperatura optima. Adica, generally i rule the world, in caz ca nu ti-e clar pana acum, dear."
( 1 - nu avea cum sa verifice absolut nimic din toate astea; 2 - sansele erau ca, daca spuneam totul pe tonul potrivit, sa nu inteleaga nimic concret, dar sa fie impresionat de efectul general si 3 - all is fair in love & war si o sa fac niste fapte bune ca sa compensez minciunile)
Revenind… Ce i-am raspuns de fapt a fost: “Probabil ca voi fi mediaplanner. Iti spune ceva termenul asta?” Vazandu-l ca ma privea nedumerit, ma pregateam sa explic pe scurt ce spusesem, dar, inainte sa apuc sa deschid gura, imi zice: “Aaa… O sa stabilesti in ce locuri sa pui reclamele, nu?” “Cam asa”, ii raspund eu cu elanul taiat si lasandu-ma pagubasa.
In concluzie, desi domeniul relatiilor publice si al publicitatii este foarte bine conturat si institutionalizat in SUA de aproape o suta de ani, in Romania nici macar persoanele care au ratat perioada comunista (celelalte, cum ar fi bunica mea, care considera ca specialist in comunicare este sinonim pentru inginer telecomunicatii sau matusa care se gandeste ca as putea deveni receptionera, au o scuza) nu au inca o vaga idee despre ce presupune advertisingul.
Semnat, Mădă (media planner)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu