Aglomeraţie. De undeva se aude o melodie, al cărei ritm se îtrepătrunde cu vocile din jur. Ora 12:40, clasa întâi, călătorie : Paris – Rennes. Cu bagajul mult prea greu, încerc să imi fac loc printre mulţimea de francezi, englezi, indieni, coreeni, chinezi din Gara Montparnasse, pentru a ajunge la peronul de unde trebuia să iau trenul. Dacă aţi ajuns până aici, nu vă gândiţi că o să vă povestesc despre aventura mea pe meleagurile franceze. Am început astfel pentru că am dorit să fac un mic exerciţiu de rememorare, să îmi duc aminte ce anume făceam eu pe 20 ianuarie 2009. De ce tocmai această zi? Pentru că atunci se scria istorie. Nu pentru că plecam eu din Paris, ci pentru că în Statele Unite era ales Barack Obama drept cel de-al 44-lea preşedinte american.
Şi pentru că nu vreau nici să vorbesc despre politică (sunt destui care fac acest lucru şi o fac mai bine decât mine) şi nici să reiterez secvenţe pe care probabil le ştiţi, am decis să mă opresc la ceea ce înseamnă o parte din strategia de comunicare din toate povestea Obama. Şi am ales acest moment atât datorită faptului că am auzit numele lui în diferite momente ale Conferinţelor Olimpiadele Comunicării (unde echipa Garaju’ Cu Roţi a fost prezentă), dar mai ales datorită faptului că pe 29 aprilie 2009 s-au împlinit 100 de zile de când acesta este primul om în stat în America. În toată presa americană, pe site-ul oficial al Casei Albe, pe diferite bloguri etc. acesta era subiectul prinicipal.
Deci, ce s-a întâmplat în 100 de zile cu Obama? În primul rând a comunicat. Probabil că veţi zâmbi ironic şi vă veţi gândi că este un clişeu (bineînţeles că a comunicat, că altfel...). Diferenţa e aici de nuanţă. El a încercat să creeze o legătură cu foştii preşedinţi americani, invitându-i la Casa Albă imediat după ce a fost instalat în funcţie (oare cum ar arata o întâlnire a Daciei Sandero cu fostele modele Dacia şi ce şi-ar spune ele?). Această iniţiativă a demonstrat că Obama recunoaşte că experienţa celorlaţi este calea prin care el poate progresa şi îşi poate exercita atribuţiile bine. De asemenea, a încercat să îi aducă aproape de el pe cei care aveau o părere mai mult sau mai puţin bună despre el (episodul „memade oatmeal raisin cookies” arată celorlaţi partea umană a preşedintelui şi i-a făcut să îl privească dintr-o altă perspectivă). Întâlnirea cu Hugo Chavez este de asemenea emblematică (o conferinţă de presă referitoare la Dacia Sandero şi prajiturele pentru presă nu ar suna rău , nu?, deja mi s-a făcut foame).
Social Media : My.BarackObama.com, Youtube, Facebook, LinkedIn. Cred ca ar fi de prisos să comentez. Dar să luăm exemplu, nu. Aş putea doar să fac o remarcă. Faptul că a utilizat intens social media şi new media arată faptul că nu se adresează mulţimii ca unei mase unitare, ci ştie cum să comunice în funcţie de audienţă.
Mai mult decât atât, ştie să recunoască atunci când greşeşte. Personal, consider acest lucru foarte important pentru o persoană publică, dar mai ales pentru un om de relaţii publice, pentru că da dovadă, în primul rând, de responsabilitate.
În linii scurte, se pare că roţile preşedintelui american funcţionează. Şi pentru că sunt adepta zicalei conform căreia o imgine transmite mai mult decat o 1000 de cuvinte, clik aici http://www.flickr.com/photos/whitehouse
Sunt destul de curioasă care vor fi strategiile de comunicare ale viitorilor „Obami” de România... Totuşi, acum întrebarea rămâne.... To be or not be Obama ?
PS : A venit 1 Mai. Roţile voastre se îndreaptă cel mai probabil spre Vama Veche, aşa că have fun!
Semnat, Steliana (PR)
Şi pentru că nu vreau nici să vorbesc despre politică (sunt destui care fac acest lucru şi o fac mai bine decât mine) şi nici să reiterez secvenţe pe care probabil le ştiţi, am decis să mă opresc la ceea ce înseamnă o parte din strategia de comunicare din toate povestea Obama. Şi am ales acest moment atât datorită faptului că am auzit numele lui în diferite momente ale Conferinţelor Olimpiadele Comunicării (unde echipa Garaju’ Cu Roţi a fost prezentă), dar mai ales datorită faptului că pe 29 aprilie 2009 s-au împlinit 100 de zile de când acesta este primul om în stat în America. În toată presa americană, pe site-ul oficial al Casei Albe, pe diferite bloguri etc. acesta era subiectul prinicipal.
Deci, ce s-a întâmplat în 100 de zile cu Obama? În primul rând a comunicat. Probabil că veţi zâmbi ironic şi vă veţi gândi că este un clişeu (bineînţeles că a comunicat, că altfel...). Diferenţa e aici de nuanţă. El a încercat să creeze o legătură cu foştii preşedinţi americani, invitându-i la Casa Albă imediat după ce a fost instalat în funcţie (oare cum ar arata o întâlnire a Daciei Sandero cu fostele modele Dacia şi ce şi-ar spune ele?). Această iniţiativă a demonstrat că Obama recunoaşte că experienţa celorlaţi este calea prin care el poate progresa şi îşi poate exercita atribuţiile bine. De asemenea, a încercat să îi aducă aproape de el pe cei care aveau o părere mai mult sau mai puţin bună despre el (episodul „memade oatmeal raisin cookies” arată celorlaţi partea umană a preşedintelui şi i-a făcut să îl privească dintr-o altă perspectivă). Întâlnirea cu Hugo Chavez este de asemenea emblematică (o conferinţă de presă referitoare la Dacia Sandero şi prajiturele pentru presă nu ar suna rău , nu?, deja mi s-a făcut foame).
Social Media : My.BarackObama.com, Youtube, Facebook, LinkedIn. Cred ca ar fi de prisos să comentez. Dar să luăm exemplu, nu. Aş putea doar să fac o remarcă. Faptul că a utilizat intens social media şi new media arată faptul că nu se adresează mulţimii ca unei mase unitare, ci ştie cum să comunice în funcţie de audienţă.
Mai mult decât atât, ştie să recunoască atunci când greşeşte. Personal, consider acest lucru foarte important pentru o persoană publică, dar mai ales pentru un om de relaţii publice, pentru că da dovadă, în primul rând, de responsabilitate.
În linii scurte, se pare că roţile preşedintelui american funcţionează. Şi pentru că sunt adepta zicalei conform căreia o imgine transmite mai mult decat o 1000 de cuvinte, clik aici http://www.flickr.com/photos/whitehouse
Sunt destul de curioasă care vor fi strategiile de comunicare ale viitorilor „Obami” de România... Totuşi, acum întrebarea rămâne.... To be or not be Obama ?
PS : A venit 1 Mai. Roţile voastre se îndreaptă cel mai probabil spre Vama Veche, aşa că have fun!
Semnat, Steliana (PR)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu